Diagnosticul si complicatiile constipatiei cronice

Diagnosticul și complicațiile constipației cronice

I. Diagnosticul de constipație cronică se pune pe baza prezenței în ultimele 3 luni a cel puțin 2 dintre următoarele simptome, declanșarea acestora fiind însă semnalată cu cel puțin 6 luni înainte de momentul diagnosticului:

În cazul a cel puțin 25% dintre defecații se întâlnesc:

-   Fecale întărite sau „bulgări”
-   Tensiune, încordare, senzație de „strecurare” a fecalelor
-   Senzație de evacuare incompletă
-   Senzație de blocaj / obstrucție anorectală
-   Necesitatea unor manevre manuale (manipulare digitală, sprijinirea planșeului pelvic)

Mai puțin de 3 evacuări pe săptămână;
Foarte rar scaunele sunt normale sau prezintă o consistență mai scăzută în absența tratamentului cu laxative.

Diagnosticul de constipație cronică se pune însă numai după ce se exclude – pe baza criteriilor insuficiente – diagnosticul de Sindrom de Intestin Iritabil.

Un instrument valoros folosit de consultantul de specialitate în sănătate pentru aprecierea tranzitului intestinal îl reprezintă Scala Bristol de Apreciere a Scaunului (BSFS* – Bristol Stool Form Scale). Aceasta:
-   Ilustrează într-o scală cu 7 puncte formele și consistența comune ale fecalelor, folosind descriptori vizuali simpli;
-   Este validată de studii;
-   Este ușor înțeleasă de pacienți pentru a-și clasifica tipul de fecale în acord cu experiența proprie;
-   Reprezintă un indicator al timpului de tranzit (forma materiilor fecale depinde de timpul petrecut în colon);
-   Confirmă prezența materiilor fecale întărite (sub formă de „cocoloașe” sau „bulgări”);
-   Este de folos în mod special pacienților ce raportează simptome de constipație, fără a avea însă afectată frecvența mișcărilor intestinale.
*Sursa: WebMD Editorial Contributors
Sursă imagine: Oak Naturopathic Clinic

II.   Examinarea pacientului în vederea diagnosticării constipației constă în:

A.   Examinare fizică:
-   Abdominală – descoperă o masă abdominală de materii fecale, însoțită de senzația de disconfort abdominal;
-   Rectală – evaluează tonusul sfincterului rectal, prezența materiilor fecale în rectul inferior, consistența acestora, prezența de sânge / hemoroizi și eventuala prezență a neregularităților perineale.

B.   Teste diagnostice – nu sunt necesare în cazul constipației funcționale, ci numai în cazul prezenței altor simptome și semne de alarmă și constau în:
-   Examen radiologic abdominal
-   Colonoscopie, manometrie anorectală, electromiografie a sfincterului anal, defecografie (tehnică de imagistică radiologică ce vizualizează defecația unui pacient în timp real, anatomia și funcționarea anorectului și a planșeului pelvic, utilizând un fluoroscop)
-   Test complet de sânge, teste funcționale tiroidiene, dozare calciu și potasiu seric.

III.   Principiile diagnosticării și testării constipației

Testarea extensivă în scop diagnostic (inclusiv examinarea clinică) nu se recomandă în mod obișnuit în constipația cronică;
Pentru diagnosticul bolilor anorectale (al constipației primare, dar mai ales al defecației dissinergice), doar în caz de non-răspuns la tratamentul inițial, se recurge la 3 teste de bază:

-   Manometria anorectală
-   Testul expulziei balonului
-   Test de tranzit colonic

În cazul testului de tranzit colonic:

-   Se folosesc markeri radiopaci sub formă de capsule
-   Durează 5 zile, timp în care laxativele sunt discontinuate
-   Retenția a 20% din cantitatea de markeri în a 5-a zi după ingerarea capsulei este considerată anormală
-   Gruparea markerilor utilizați în sectorul rectosigmoid al intestinului indică o problemă distală
-   Răspândirea difuză în colon a acestor markeri indică un tranzit colonic lent

Colonoscopia se aplică:

- Pentru detecția eventualelor leziuni: ulcere rectale, inflamații sau cancer colonorectal la persoane cu vârsta de peste 50 de ani
- În cazul prezenței unor semne de alarmă: scădere în greutate, sânge în fecale, anemie, schimbare bruscă a obiceiurilor de defecare după vârsta de 50 de ani, durere abdominală semnificativă, istoric familial de cancer de colon sau boală inflamatorie intestinală

Clismele cu bariu pot detecta megacolonul / megarectul
Manometria anorectală însoțită de examenul histologic al țesutului nervos al plexului intestinal confirmă boala Hirschprung
În cazul suspiciunii unor cauze metabolice ale constipației trebuie făcute teste complete: număr de celule sangvine, profil biochimic, nivel seric de calciu, glucoză, hormoni paratiroidieni și cortizol, teste funcționale tiroidiene, electroforeză proteică, porfirine urinare.

IV. Complicațiile constipației cronice constau în:

Hemoroizi, fisuri anale, prolaps rectal, impactare fecală (masă solidă și imobilă de materie fecală ce se dezvoltă în rectocolon);
În cazurile severe de impactare fecală, așa numita „constipație malignă”, se pot întâlni distensia abdominală, senzația de greață, vomă, abdomen „moale”, encopresis – eliminare de materie fecală moale care trece pe lângă masa fecală tare din colon.