Constipatia – Definitie si clasificare

Constipația:

ü Afectează cel puțin 25% din populația generală, fiind mai frecventă la femei, bătrâni (cu vârsta cresc problemele de sănătate și scad activitatea fizică și motricitatea intestinală) și copii (fiind răspunzătoare pentru aproximativ 5% din vizitele anuale la clinicile de pediatrie).

ü Se definește printr-unul sau mai multe dintre următoarele:

Scaune rare (mai puțin de 3 pe săptămână) și / sau dificultate la defecație, adică pasaj dificil și îndelungat al materiilor fecale prin intestin;
Scaune tari sau sub formă de peleți (boabe ca de iepure) – chiar dacă au loc zilnic!
Durere asociată mișcărilor (contracțiilor) intestinale, secundară tensiunii abdominale și durere asociată defecației;
Balonare abdominală;
Senzație de evacuare incompletă sau senzație imperioasă de defecație, însă neurmată de aceasta;
Senzație accentuată de disconfort, activitate mentală și socială afectate, nevoia de a fi în permanență lângă toaletă.

ü Constipația trebuie considerată un simptom ce necesită evaluare pentru a descoperi cauza (boala).

Clasificarea constipației

A. După durată, constipația se clasifică în:
Ø Acută: durează zile, până la săptămâni;
Ø Cronică*: durează luni, ani.
*Atunci când constipația cronică se manifestă cel puțin 3 zile / lună, pentru o durată mai mare de 3 luni și este însoțită de disconfort abdominal dar lipsesc alte cauze clare de constipație, avem de-a face cu Sindromul de Intestin Iritabil.

B. După cauze, constipația se clasifică în:
Ø Primară sau idiopatică;
Ø Secundară.

1. Constipația Primară are drept cauze probleme intrinseci ale funcției colonice și anorectale, dar și probleme congenitale sau psihologice. Atât constipația primară cu tranzit normal, cât și cea cu tranzit lent pot asocia și o disfuncție a planșeului pelvin (a mușchilor pubo-rectali implicați în actul defecației și a sfincterelor anale = anismus), având drept rezultat dificultatea de eliminare a materiilor fecale din anorect.

1.1. Constipația Primară cu tranzit normal (funcțională) este cea mai des întâlnită formă.

v Se manifestă prin:

Scaune tari sau dificultate la evacuare, senzație de evacuare incompletă;
Balonare, durere și disconfort abdominal;
Timpul de tranzit și frecvența de defecație sunt însă în limite normale.

v Cauze: Nu identificăm o cauză patologică – cel mult un stil de viață nesănătos (absența fibrelor în dietă, aport insuficient de lichide, inactivitate fizică) sau / și anumite condiții psihologice / psihosomatice.

v Tratament: Răspunde la tratamentul cu fibre sau laxative osmotice. Dacă acestea funcționează, nu se trece la alte metode de tratament.

1.2. Constipația primară cu tranzit lent - este comună femeilor tinere.

v Se manifestă prin:

Reducerea activității motorii fazice a colonului: mișcări intestinale rare, mai puțin de 1 / săptămână;
Lipsa nevoii de a defeca, răspuns motor intestinal diminuat după ingestia de alimente și dimineața la trezire;
Balonare, disconfort abdominal;
Timp de tranzit colonic prelungit, 50% dintre pacienți sunt refractari la administrarea unei diete cu fibre;
Forma severă sau „inerția colonică” se caracterizează prin lipsa unei creșteri a activității peristaltice intestinale (contracțiile în masă colonice) după mese sau după administrarea de laxative.

v Cauze:

Neuromusculară: reducerea numărului de neuroni ai plexului mienteric ce inervează intestinul precum și a volumului celulelor Cajal din peretele intestinal – fiind afectată astfel generarea undelor electrice ce declanșează contracțiile musculaturii intestinale și / sau lipsa de răspuns a musculaturii intestinale la stimularea neurotransmițătorilor acetilcolină și serotonină;
Nașterea sau chirurgia în zona pelvină;
Anomalii de fermentație de către flora bacteriană intestinală a hidraților de carbon și a fibrelor alimentare, cu diminuarea consecutivă a stimulării peristaltice.

v Tratament – răspunde la administrarea agresivă de laxative, iar în cazuri extreme se recurge la tratament chirurgical: coleotomie sau anastomoză ileo-rectală.

1.3. Defecație dissinergică

v Se manifestă prin:

Dificultatea de eliminare din rect a materiilor fecale, inclusiv a celor lichide;
Senzație imperioasă de a defeca, pacienții pierd mult timp la toaletă zilnic;
Nevoia de manipulare digitală, de schimbare a poziției;
Nu răspunde la laxative, pacienții apelează des la clisme;
Necoordonare între efortul de împingere a materiilor fecale prin contracția musculaturii abdominale și rectale și relaxarea sfincterelor anale intern și extern – are loc chiar creșterea paradoxală a tonusului sfincterelor în timpul defecației.

v Cauze:

Anormalități anatomo-funcționale anorectale: colaps rectal, rectocel (hernierea peretelui rectal anterior spre vagin), perineu coborât;
Cauze neuromotorii: imbalanța simpatico-parasimpatică și posibila afectare neuronală pe axa creier – intestin;
Comportament anormal dobândit la toaletă;
Lovituri în zona genito-urinară și a spatelui;
Istoric de abuz psihic / sexual.

v Tratament: fizioterapia pelvisului, educarea / recoordonarea manevrelor de defecație.

1.4. Constipația primară psihologică

v Cauze – Teama de durere, de toalete publice, chiar „lenea” de a defeca.
v Tratament – Administrarea de fibre, fluide, laxative.

1.5. Constipația primară congenitală – Boala Hirshprung, anus neperforat.

2. Constipația Secundară

v Cauze:

Modul de viață: dietă săracă în fibre, aport insuficient de lichide, sedentarism, condiții inadecvate de trai sau dificultatea de a merge la toaletă;
Sarcina;

În cazurile de mai sus, constipația rezultată este de obicei tranzitorie, spre deosebire de constipația cronică secundară următoarelor cauze:

Tratament medicamentos: administrarea de calciu în doze mari, produse cu aluminiu (antiacide), fier administrat oral (în aceste cazuri se va impune administrarea intravenoasă a fierului), opioide (codeină, morfină), anticolinergice / antispastice, antidepresive și antipsihotice, neuroleptice, antiparkinsoniene, antihipertensive, antihistaminice, blocanți de canale de calciu, diuretice;
Boli endocrine sau metabolice: diabet zaharat, hipotiroidism, hipercalcemie, insuficiență renală cronică;
Boli neurologice: leziuni ale măduvei spinării, Parkinson, scleroză multiplă;
Depresie – din cauza disfuncționalității nervilor pelvici, asociată cu alterarea comportamentului de hrănire, afectarea mobilității, disfuncțiile psihologice și medicația antidepresivă;
Miogenică: distrofia miotonică, dermato-miozita, scleroderma, amiloidoza, pseudo-obstrucția cronică intestinală;
Organică locală: cancer colorectal, stenoză ischemică sau chirurgicală, boală inflamatorie intestinală, fisuri / stricturi anale / hemoroizi (în același timp acestea reprezintă și complicații ale constipației);
Sindrom de colon iritabil, tumori extra intestinale ce dau compresie externă (cancer abdominal).

v Tratament: folosirea regulată de laxative, integrată în contextul tratării cauzei respective.

3. Constipația la copii

ü Este prezentă la aproximativ 3% dintre copii, afectează în mod egal fetele și băieții;
ü Este răspunzătoare pentru aproximativ 5% din totalul vizitelor la pediatru și aproximativ 25% din totalul celor la gastroenterolog;
ü Este dificil de stabilit o vârstă anume de apariție, de regulă fiind legată de schimbări de viață: „învățarea” la toaletă, începutul școlii, schimbări în dietă;
ü La nou-născuți apare la înțărcare și / sau la schimbarea formulei de alimentație;
ü În general, nu este consecutivă vreunei boli;
ü Tratament – eliminarea simptomelor constipației.

4. Constipația post-partum (pe o perioadă de 6 săptămâni după naștere)

Ø Prevalența: aproximativ 25% din femeile care nasc, pe parcursul primelor 3 luni de la naștere;
Ø Se adaugă disconfortului deja existent, mai ales în cazul complicațiilor: ruptură perineală („lacrimă” perineală), epiziotomie;
Ø Factori de risc:

Lezarea mușchilor planșeului pelvic în timpul nașterii;
Nașterea forceps-asistată;
Prelungirea stadiului secundar al nașterii;
Nașterea unui copil de volum / greutate mare;
Hemoroizi (comuni la naștere).

Ø Pacientele evită defecația din cauza durerii;
Ø Tratament:

Clisme în perioada nașterii, care pot însă avea drept consecință alterarea mișcărilor intestinale după naștere;
Există o evidență insuficientă privind eficacitatea și siguranța administrării de laxative la acest grup de paciente, de aceea eventuala administrare de laxative în acest caz va fi decisă de medicul curant.